toată noaptea m-am zbătut în marmură
am sângerat și-am strigat

acum uneltele sunt împrăștiate dalta clondire cu esențe
mozaicate cu ape secate pergamentoase vitralii ce se leagă lichid
palete în tonuri reci
umbra îmi picură tic-tac pe podea
cum stau pe un talger între toate aceste obiecte ale tale
ca pe fațeta unui cub cu vise
lângă un colț de pâine și vin trezit în urme uitate
pe masă

pe ochiuri mari de aer privesc ziua cum se strecoară
cu un timp tot mai prăfos nu știu ce să fac cu mîinile
nu știu ce să fac cu mine nu știu ce sunt
sigur nu-ți dorești starea asta de calm originar insuportabil



și-acum deși seara se așază cuminte în eprubete
deși mă gândesc la tine
crivățul se agită în subțirele de cristal
toate lucrurile au demnitate
până și umbra –mi s-a-nălțat mult peste mine
-n tavan
fasciculul de lumină de pe gaura cheii s-a frânt

are ceva dacă pun o cămașă de-a ta pe mine?