și stau lipită de mine sora zidurilor crescute-n penumbră
aniversez plecarea noastră ca un alcoolic zilele scurse-n chiuvetă de la ultima sticlă băută
am uitat să te simt în atâta șuier de brațe dar azi
când am venit iar în mine stăpân eventual într-o casă pustie
umbra ta după ușă mi-a sărit felin în spinare și-a încolăcit lacom limba peste sufletul meu
suntem înnodați în creștet mi-ai spus, printr-o viață de durata unui coit canin
încerc să sugrum clepsidra la mijloc e un eșec ce merită încercat



m-am întors nu clipi sunt doar tu stând în mâini inversat
dinăuntru frunze îmi macină pielea prin vertebre se-nalță tulpina
spre scoica ce ne zămislește creierul perla perfectă strânsă-n falduri de sânge
prin haina venelor tale îmi întind crengile, uite
sunt un copac alb de spaime și totuși
cu plasturii florilor încerc tremurat
să ne vindec deplin dezgolirea