Urmează să plouă două zile sau trei
mâine și poimâine,
lunea viitoare, o vreme
mi-e totuna cât frig cenușiu
strâng între pleoape
câtă zgură mi se adună pe umeri
și câtă zăpadă
amorțită

Se rostogolesc la vale
vâscos
spărturi căprui din privire
se preling până la glezne
încet
ducând sub tălpi
contururile bună-dimineților de ieri
lipite unele de altele
și înecate în iubire
ca într-o plicticoasă lumină

Ignorante
iubirile mor
ca și când n-ar mai fi
fragile nemuriri
de salvat

Îmi rămân de la tine trei cărți importante
doua fotografii din tinerețe
un manual albastru, prost tipărit
și o toamnă cuminte
cu umbra corcodușului roșu
între noi
ținându-ne de mână
ca un copil speriat

Mai rămân o poveste
un castel
și cele paisprezece săli
primitoare
ale sale