încă un fir de păr alb
luminând drumul acesta
tăcut șerpuind printre nedumerite anotimpuri

încă un rid
iscodind măștile
sub care chipul se strâge în falduri de scoică
pentru a-și limpezi strălucirea

încă o durere
traversând vertical spațiul dintre gânduri
spulberând nisipul măcinat
de pe oasele atinse de febra cuvintelor