Rămăseseră secundele de nisip
agățate de gîtul clepsidrei
cum atîrnă evadații răstigniți
pe gardul de sîrmă ghimpată
al lagărului.
Ca o gară devastată de mineri
rămăsese dintr-o dată viața mea
goală de tine.
Era o liniște purtată pe aripi
de îngeri,
o liniște albastră,
încît se auzea cîinele dușmănos
al tristeții
sfîșiind cu colți de viplă
amintirea că te-am iubit.