subțire o distanță de care mă desprind încet plutesc îți desenez în aer chipuri felurite le inventez nume și îți vorbesc despre ele

aiurită prin mine ca printr-un cimitir ele îmi mângâie buricul tu știi foarte bine între noi nu mai e decât un balansoar în care ne ghemuim între viață și moarte

nemaiavându-te

mi-am scos inima și am învățat să te privesc așa