Am tăiat toate consoanele.
Resturi pline de salivă sunt pe jos,
Peste tot.
Fotoliul e la locul lui. Nemișcat.
Nu mai e nimeni în cameră.
Fumul de țigară urcă încet.
Vocale zac împrăștiate. Peste tot.
Îmi zic că
Cineva moare chiar acum.
(râd)
Tunele mi se deschid în fața ochilor.
Mă duc spre pajiști verzi, pline de lumină.
De un copac e sprijinită o bicicletă.
E liniște. Suntem doar noi.
(îmi repet)
A murit cineva.
(privesc pe geam)
Copii se duc veseli spre școală,
Zgomotul pantofilor pe stradă.
Râsete.
Moartea merge în spatele lor.
Le ridică grijulie cărțile căzute pe caldarâm
Și le șterge năsucurile matern.
ÃŽmi face cu ochiul.
Notează-ți Albert.