jucăm pietre
joc îndrăgit pușcăriașilor
asemeni zebrelor avem pielea bronzată în dungi
jucăm pietre
undeva printre maci și laptele-cucului
am pariat că vom mai fi în viață când
ne va izbi în plin autostrada

vom evada printre mașini de ultimă generație
într-un etnografic mers al piticului

deocamdată
ca într-un ritual inutil
ne pregătim de împreunare trupul
pielea noastră îneacă boabe de grâu pământul însetat
palmele crăpate ale taților
nechează lungindu-și crucile oaselor
întrupându-se

dali
dalida
dalai lama

coloana frântă într-un infinit al trudei
sărută masa plină de firimituri de mămăligă
și dă
șfară-n țară: legea nouă a zborului – tăcerea –
s-a votat disimulată în
mii
zeci de mii de cuvinte între care

jucăm pușcăriași
îndrăgit joc al pietrelor