Interior 1

crispată
viața își deschide cu emoție cartea vieții
primul țipăt devine zodie
și un însemn albastru își caută culorile latente
printre muritori
lacrima e o perlă neșlefuită
în compoziția amorfă a timpului...
dacă ai putea s-o desfaci din scoica ochiului
ai găsi inorogul ascuns în orbite
timpan asurzit prematur de zei,
gând ocultat mistic de zei
interior acoperit de zei
și eu bâjbâind după zei
să le cer vigule neîncepute...

semn 1
cu punctul meu contorsionat
virgula devine jumătate inimă.

Interior 2

mistuirea sângelui se face prin foc
arderea trebuie să fie lentă
în atanorul jertfei pentru altul
rotund, gândul își proiectează ideile
spre niște riduri surpate
retrăiesc gloria primei suliți
găsită în os
capăt al unui început spre altceva
e descătușarea prin plâns...
interior senzorial împodobit cu panglică
Athos Portos și Aramis visând glorii
pescăruși plonjând frenetic în mare
și eu bâjbâind după amintiri
să-mi completez colecția de timbre și cărți

Semn 2
mai îmi trebuie un cap de bour
și devin rege...

Interior 3

fără noimă desfac timpul
minutul cu estul, uitarea cu ploaia
visul cu anotimpul, primăvara cu idila
uneori și avantajul e într-un dezavantaj clar
creșteam la sân un șarpe autodevorator
n-am nevoie de tine când dorm
n-ai nevoie de mine când nu dorm
ah noaptea-și schimbă des spectrele
a fost albă mai întâi apoi a devenit albastră
azi e polară 6 luni de întuneric și solitudine
poate peste un secol de singurătate
voi deveni doar un concept
tu ești un basm nespus încă
și eu răsfoiesc cărți cu zâne să te întâlnesc
pentru a fi mire măcar o zi

Semn 3
interior placat cu aur de 24 karate
încă mai așteaptă să găsească
degetul tău inelar...

Interior 4 - semn 4

în forma actuală sunt amorf
precum o masă de carne sfâșiată
corpul îmi devine greu
și eu încă mai bâjbâi
după un zeu acoperit de iarbă
undeva
prin interiorul meu plin de semne și însemne
ultima ușă pe care nu îndrăznesc s-o deschid
duce întotdeauna spre nord

interior 5

de aici din prag altfel se văd ieșirile spre dincolo
tentația inimii de a se păcăli singură
într-o iluzie excesivă de iubire neîmpărtășită
ispititor mă cheamă pași nefăcuți
nedesfăcuți de o muzică dedicată mie
albul metalizat ia locul fricii
dar tot ezit să fac pasul decisiv
pneumatic enigmaticul gând n-are astâmpăr
vrea să zburde nestingherit prin lume
și eu șovăi sperând într-o minune
și eu aștept crezând într-o minune
și eu contemplu imaginar o minune
care nu mai vine

semnul 5
e dat în consemn la frontiera sufletului
dacă va părăsi învelișul acesta interior
zadarnic a fost totul.
puneți luneta pe el și trageți la picioare-i
dacă încearcă să evadeze
FOC!