uneori cele mai mari prostii se fac din iubire
excesul de inimă dă patimi de neînțeles
ne unduim aleatoriu între corp și suflet
între minte și nonminte
și totul devine infern

uneori facem din iubire cele mai stupide gesturi
sinucideri încremenite-n false răzbunări
atrofieri senzitive autoinduse
devorări de carne jupuită brutal
abuzul de sentimente dăunează grav rațiunii
într-o neputință de a fi albastru calin
în propriul tău eu

uneori din iubire nu mai știm ce-i cu noi
urlăm ca descreierații, plutim confuzi între stări
hăcuim existența cu crizele noastre
într-o generoasă demonstrație a nebuniei

cu toate astea femeie,
adorata mea femeie,
cum aș putea să renunț la iubire
și să te uit?
când în tine gândurile-mi vorbesc
fără ca eu să știu