treci în galop
cu săptămânile ce se duc pe pustie
și-ți umpli căruța de ele
una peste alta

mă știai purtând scuturi în fiecare condei
dar m-ai găsit așteptându-te
în orașul copilăriei tale
ca un totem sau ca o femeie
aproape imposibil de imaculată

mă întâmplam în perfecta prelungire a ta
strecurându-ți în palmă
chei de acces la nemurire

prea ne potrivim cu toate laolaltă
acum ai început să visezi cu mine
ca și cum până la capătul pământului
ai avea de trecut
doar un singur pod

telegarii suspină
trenurile nu mai vor să-și închidă ușile electrice
pietrele de acasă vorbesc despre dor
iar salcâmii înfloresc
doar să ne amintească

cu adevărat
prea ni se potrivesc între noi
karmic și cosmic
toate

de-aceea
ca să nu rămânem lipiți într-un singur trup
trebuia să ne rupă în două pământul
trebuia să ne arunce într-un capăt al lui
și-n altul

ce minune, spui, iubirea iradiază
în cele mai neașteptate locuri
observi asta când îmi deschizi
ușa din piept
sau dulapul cu haine negre
puse
una peste alta