tremur învechit de anii opreliștilor.
nu, n-a fost post, pentru că-s tare obosit!
dar dup-o abstinență-ndelungată,
nu mai sunt dependent acum de băutură.
am sorbit întâmplare după întâmplare...
cum eram beat și zdrobit între pendule
m-am dezgolit de nori în fața cerului...
am fost certat, - de prea mult zbor- zic ei
de prea mult... nu-nțeleg,
ieri se scutura mireasma de tei în mine
ș-apoi nebunesc, s-a descurcat în litere...
atăta sete de calm mă îndeamna s-alerg,
s-alerg înnebunit spre îngeri, spre apusuri...
nu știu dacă te-am zărit printre toate
dar cred că te-am visat, scriindu-mă pe foaie...