ecoul pașilor tăi îmi sădește
inima între două renașteri
frunzele pașilor tăi nu mai cad
ci vibrează coridă de melci
în furtuna iubirii

ți-am scris să mă cauți între
firul de iarbă și plâns de copil
să crești acolo culoarea
ce-mi taie respirația
pân' la apusul de vremi
cu care-am atins
romanța chemării spre alb

inima ta flamură duce
mirările torțelor vii
prin zăgazuri de noime nescrise
cu parfum violet și încet
inima ta-mi trece prin piept
ultimul univers însetat
din clepsidra ce-o curgem
pe raza înaltă

vis întors în sine
încercuit
de mirarea de-a fi
un pas într-o lume amară