între ochiul lui drept și ochiul ei stâng
pe nesimțite se țese
un fir de mătase

acest fum care se înalță din munte
poate am mai trecut pe aici
acum cinci sute de ani

verdele ierbii
și verdele omizii
iarăși zbor cu capul în jos

pacea mi se tulbură pe la margini
un ogar afgan
s-a uitat la mine

corpul acestei femei
subțire
și totuși atras spre pământ

o pisică cu ochii depărtați
sau un ușor zâmbet
al diavolului

blazoane umede și reci
răstorn în sfârșit
piatra veșnică de la poartă

între mamă și fiică
dușmănie subțire
ca linia unei sprâncene

aceeași uzină părăsită
merg dintotdeauna
și nu mă îndepărtez

în spatele acestei uși
nici măcar o fantomă
nimeni

ploaie surdă
în grădină
încolțește un coșmar

stadion sub cerul înnorat
n-o să pot zbura
niciodată

în lacul călduț
înfășurată în alge moi
un fel de a sfârși

bucură-te
mergem în orășelul de la marginea mării
unde morții sunt blajini

clipocit tandru de seară
rațele mute ies din apă spre noi
să tăcem deci