**lui Constantin Lucaci**




din nou
se joacă cu suprafețele din geometria depărtatelor calote glaciale;

din nou transformă în laminoare duritatea inexplicabilă a indiferenței;


insuflă oțelului căldură;
iluzia mișcării alunecă pe povârnișul întunericului roșu.


se scaldă în undele sonore de lumină,
și-și proiectează
năstrușniciile
pe aripile
fântânilor cinetice.