cârpește c-un fir argintiu, din zâmbetul larg al pământului
pelerine de nori.

permite platanilor să-și facă freza în irisul ciocârlanului de mare.

scoate cercurile de oțel ale falsului clopot de stambă; le dă foc să treacă pe înserat, lungi cârduri, cârduri de gânduri rele.

scrobește și calcă dantela tocită de vânturi, a mării.
agață de flori albe-roz de brusture sutienul, chiloții și rochița dimineții

nu-i pasă că îmbătrânește;
în cele din urmă va fi a Lui.
își piaptănă încărunțitele cărări ce legă dealurile…văile.