În acest început de mileniu
clipele decolorate în roz ne par
la fel de proaspete precum legumele
mângâiate de roua cerească...
Să te uiți înapoi e o impietate!
Și totuși, nu poți să nu tragi cu ochiul
la anii când unora li se păreau
la fel clipele roz-purpurii
ambalate în lozinci și urale...
Ce repede se uită nuanțele,
Și cât de greu se disting!
Am trăit fără tragere de inimă,
Miliarde de clipe, jumătate de secol,
hipnotizați de-o putere malefică.
Suntem, puțini, copiii ei nelegitimi –
cu capete turtite și metehne de nelecuit –
Precum Miki-Mouse, pe nebănuite, reapare,
Insidios, la fel de roz și atroce...
Suntem, se vede, victimele aceluiași călău,
El însuși victimă a unui martiriu fără rost –
Și totuși, aproape e Adevărul
de cei chinuiți de el.
Salvarea celor mulți cu ei începe...