Mi-a spus odata zbuciumatul vant:
-Zeii au coborat pe pamant.
Du-te iute pana la ei
Si cere-le aripi, de vrei
Sa zbori sus, pana la cer
Sa cunosti tot ce-a fost candva mister.

Si eu m-am dus iute sa-i caut pe zei...
Am strabatut continente si mari, si ploi cu scantei,
Dar nu i-am gasit, si fiind furios
Am luat, injurand, un bolovan de jos
Si l-am aruncat dupa zbuciumatul vant
Ca m-a inselat cu al sau cuvant.

Si vantul a tacut. A primit resemnat
Bolovanul care spre el l-am aruncat.
Apoi, mi-a spus cu un glas scazut:
-Alti zei din cer au coborat.
Du-te iute, pana nu pleaca
Si cere-le nemurirea intreaga.

Dar nu m-am dus, nu mai credeam in vant
Si mi-am zis: Nu exista zei in cer si pe pamant.
E doar o aiureala a vantului pribeag,
Cuvintele lui nu ma mai atrag.
Si-am stat pe loc, nepasator,
Dar cu dorul tainic de-a fi nemuritor.

Dupa un timp vine iar zbuciumatul vant
Si-mi spune:-Alti zei au coborat pe pamant...
Hai du-te iute, nu zabovi,
Cere-le minunea de-a trai.

N-am inteles de ce vantul tot insista de zor
Sa merg sa ma intalnesc cu zei nemuritori,
Dar am plecat nehotarat si neconvins
Ca zeii iar pamantul l-au atins.

Si cum mergeam eu asa in nestire
Am dat peste un zeu imbracat in mire,
Avea privirea calda si zambetul pe buze,
Era insotit de cohorta lui de muze.
Tinea in mana stanga un buchet de flori
Iar in dreapta avea doi sori stralucitori.

Cand m-a vazut, m-a intampinat cu bucurie
Si mi-a zis:-Sunt zeul iubirii din tine.
Am coborat pe pamant sa te intalnesc
Si dragoste in suflet sa-ti daruiesc.

Si a facut o coroana din buchetul de flori,
Pe umeri mi-a pus cei doi sori stralucitori,
M-a imbratisat cu drag si apoi a disparut subit
Simteam in mine ceva nedeslusit.

De-atunci, de cand pe acel zeu l-am intalnit,
Doar iubire, la randu-mi, am daruit.
Si-asa am aflat ca minunea de-a trai
Consta in a primi dragoste si a o oferi.

Si m-am dus sa-mi cer iertare vantului pribeag
Ca l-am lovit si ca n-am crezut in cuvantul lui.
Dar vantul mi-a zambit cu drag
Spunandu-mi ca el nu tine pica nimanui.

Apoi a continuat:- Zeul acesta, din cer a coborat
Ca sa stea cu tine pe pamant,
Dar nu oriunde ci in inima ta,
Lasa-l acolo cat mai mult sa stea.

Caci zeul iubirii ce este in tine
Apartine firii divine!