Ma'ncearca de-aseara sentimente contrare
Gindesc pausal cu-n titanic efort
Vecinul Costache da iar muzica tare
Mergind spre chiuveta as vrea sa-l vad mort

Vecine Costache, tavanul imi cade
De-atati decibeli, in fiece noapte.
Pe schela sunt zilnic, precum in balade,
Macar de-ar mi-ar da soacra mea lapte.

Pe el, sau pe Adi, Copilul Minune
Ce-mi spală timpanul cu jeg și noroi,
Îi aștept și-i susțin, să nu cadă-n genune
Pînă la judecata dreaptă de apoi!

Privirea-mi ingheata pe chiuveta in care
Vad capul vecinului Costache-nnecat
Imaginea-i scurta si provocatoare
Si dispare...cu muzica ce-a incetat.

Vedea-te-as mort, mai, vecine Costache,
in subliminala ta refulare
atunci cand il pui iar pe Celibidache
sa cante-n capul meu atat de tare!

Apoi stau și cuget: îmi dispare veninul.
Să-ncalc o poruncă de Domnul mi-a dat?
De ce să-l văd mort pe Costache, vecinul?
Mai bine o aduc pe nevastă-sa-n pat.