agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-08-15 | |
Mirarea. Mirarea incepe odata cu destinul fiecarui cuvant care vine noapte de noapte, cerand insistent dreptatea singuratatii lui.
Pasi spre noi, cad odata cu inceputul - lucrari filozofice -, desertul marului eternizindu-ti chipul din oglinda mare si copilaroasa, vine sa-si caute mai spre plumb instinctul matern. Arta scrisului e hohotul vremii de cand eram de-o seama cu tine, cu turnul Babel si cu maruntele scopuri ale unui chip frumos. Jucaria stricata, copilaria mea, a murit incomplecta, si mi se pare absurd sa o mai numar pe degetele de condamnat mincinos al tuturor zidurilor certate cu poetii Cindva, ca un valet, o strada grabita de emotie cautindu-si trecatorii, lipsea cu desavirsire, iar eu, fiind tinar egal cu pamintul in forme fara fond, rumegam ispravi de aventurier in cautare de amante grave, seducind doar rostirea soaptei din istorie.. De aici incepea declinul: fiinte adevarate ca o catedrala pierduta in primul tipat sub semne imaginare, zapezi fara culoare cersind nuanta stropului de lumina, piramide alunecate in priviri pretutindeni egale, gradini cu dureri simulind nebunia astrilor, statuile noilor iubiri necuprinse de gind, paradis implorind esentele, virste innoptind in ideea gata se cresteze timpul, in sfirsit lucruri banale spuse de altii cu litera de gheata fara noima. Azi s-a nascut frigul unui duios spirit, la extremele poemului fara gust, insemnat intr-o fatala luna de copil pierdut intre mari certitudini, intre ceea ce este si nu este lacrima. Sa nu uiti niciodata copacii ce ne-au fagaduit fericirea, la inceput, cu prima frunza trimisa peste care nu va trece niciodata dezolarea, prima frunza tinjita de vreme - ochi fugit intre oceane dormind pe asuns macar o data - .. .. Cauta-ma, satula de noptile gindurilor mele nepermise, pribeaga de atita mers printre umbre, cauta urmele celei dintii vanitati.. Miine va fi cumpana asteptarii. Lutul seamana a sarbatoare. Cistig prin pierdere. Du-te, in absentaultimului mistuit de flaut..... MIhai, azi..
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate