tu crezi că te iubesc?
îți mângâi respirația cu zâmbetul meu,
așa, naiv cum știu eu,
aștept primavara să-ntreacă toamna râzând
sub frunzele ce cad diabolic și prin parc
șoptindu-ne poveștile cu ieri și mâine...

tu crezi că te iubesc?
când totul în jur moare în brațele toamnei
când aerul miroase-a părăsire arsă....
când rândunicile cu ciripitul vesel
uite cum pleacă...uite!

tu crezi că te iubesc?
îmi ții mâna să nu plec spre țările calde?
îmi faci un culcuș să mă ghemuiesc lângă tine
și soarele, trădător, usuca cerul de ploi,
pe care le-am promis primăverii, nu toamnei!!!
și tu-mi spui că mă iubești, printre frunze pictate
cu brumă, ger și ploaie!

tu ești cel care mi-aduce primii ghiocei,
parcă timizi și fermecați în a ta mână...
tu îmi arați voios rândunicile pe cer
cum se întorc la cuiburile de pe aici...

tu crezi că te iubesc?
da, cred și eu așa...
că te iubesc.