lumina razbatea nebuna
prin grilajul osos al coastelor tale;

imi aduc aminte ca incercai sa pronunti ceva
nu se leaga, nu se leaga spuneai
si mai storceai putin dintr-o lamaie
in cuvintele tale incoerente si lungi.

mi te adresai reverentios cu 'draga povestitorule'
in timp ce iti cicatrizai trupul cu o bricheta
noi doi n-am mai vorbit demult
imi spuneai;
privirea ta mirata si ochiul tau vulgar
miros de ceara pe trupul tau de ogar
ma chinuiai;
'cu placere'
obisnuiam sa iti spun
dupa ce deja era mult prea tarziu sa mai plec.

suntem doi copii extrem de batrani
lumina difuza, culoare terna
fire de saliva si matreata pe perna.

cateodata
ma ridicam anevoie din patul acela lunguiet si absurd.

eu stiam foarte bine
ca tu aveai intotdeauna talentul
sa ma faci sa renunt.