Te vad langa mine.
De buza de jos iti atarna
ultimul cuvant
nerostit,
abia tinandu-se
de firul subtire de ata alba.
Un zambet nereusit
si zdrelit de atatea sageti
ascutite
ma staruie inca,
singur si fara putere
in coltul gurii.


Ce a fost la-nceput
acum s-a sfarsit.

Vorbele tale nu mai taie
in mine,
pasul meu nu mai e
tremurat si stingher,
in venele mele nu mai pulsezi
tu,
privirile tale nu ma mai ard
iar pe buze...

Ah, pe buze un suras imi sta
marturie
ca nu ma mai doare
potopul de ieri.


23 octombrie 2002