PANA CAND MOARTEA...

Simt cum se scurge din mine ultima farama de viata,
Imi simt buzele insangerate pline de durere...
O liniste-nfioratoare ma cuprinde incet
Si incep sa ma simt din ce in ce mai usoara...
Din ochi imi curg lacrimi albastre ca marea,
Iar trupul tau cald ma ridica la cer.
Nu-ti fie frica!
Pamantul ma-nghite incetu' cu-ncetu
Doar mintea-mi ramane-n afara zburand...
Te caut in juru-mi dar tu esti departe,
Departe de ochii mei reci care plang...
Nu ma atinge!
Caci o sa te-nfiori
De pielea-mi stravezie ca de gheata,
De corpul vlaguit in care mor...
Mai stai cu mine!
Nu pleca...nu ma lasa aicea
Esti unicul ce mi-a ramas in ultima mea clipa...
Caci o sa mor...DA...Stiu deja...
Eu voi muri...si gata!
Te rog nu fi nepasator
Te rog ramai cu mine...
O clipa doar si poti sa pleci
Caci eu voi fi departe...
Nu plange!
N-are nici un rost sa te prefaci acuma
De m-ai iubit candva sau nu...de-acuma mi-e totuna...
Saruta-mi buzele fierbinti...cuprinde-mi trupul rece...
Eu voi pleca...dar tu ramai...in asta lume rece...