dintr-o pata rosie care serpuia
aparand disparand ca un fir de apa schelet
fluid sanguin al acestui puzzle mult prea maruntit
dezlegat desfasurat ratacit

ceva tainic se reinchidea
ermetic peste nucleul cald si discret
mi-era doar a impunsatura scanteietoare
in miezul deschis al pleoapei inferioare

numaram boabele cu nedestule degete
unu iesea din rand saltand pe cele patru picioare
doi si trei inviau se inaltau si se lipeau de tavan
nenumarate aceste dresuri negre si iesiri dansante
frivole din numaratoare

si ca de fiecare data ma predam infinitului mic
si din reflex pe firul rosu insiram cuvinte
in lipsa de altceva pe firul rosu treceam matanii
ca sa nu se faca liniste bolboroseam formule magice
ca sa nu se faca gol de aduceri aminte

chemam: ma indantelezi? vreau la bal, vreau la bal
vreau sa-mi rotesc toate aripile, intreaga si vie
pana la miezul noptii sufla cu viata pe mine releaga-ma
si-ti las condurul si pe mine ma dau si ma las
dac-o sa-mi cad in fuga tarzie.