Adorm cu greu, de vis mi-e teamă,
Mă urmărește ce-am uitat,
Intr-o pădure fără margini
M-am afundat.

E mult prea frig la mine-n suflet,
Din nou e gol... ori răvășit?
Mi-e teamă, plâng la orice vorbă.
M-am rătăcit.

Încerc s-opresc din sângerarea
Cărărilor ce-am colindat.
Întinde mâna, mi-ești evadarea!
M-am săturat...

De vise, codrii fără margini,
De vorbe, lacrimi și cărări,
De temă, frig, trecut și patimi,
De-nsingurări.


22 noiembrie 2002