Am învățat să umblu printre țăranii lui Coșbuc,
să zâmbesc printre frunzele românești,de nuc.
Am făcut primii pași în grădina cu vișini și vie,
ascultând cu ochii mari partea bunicii-n istorie.
Aici, pe acest pământ, al meu, am învățat să plâng
și să iubesc... prin doine săpate tandru și adânc,
uitând de munții cu izvoare și pădurile de brazi,
uitând că-n ei, timpul și-a încrestat până azi
lupta dacilor împotriva lui Traian. Numai aici,
pot să ascult șoaptele pământului lovit de bici.
Aici iobagii și soldații mi-au dat mie părinți liberi.

Pe-acest lut românesc s-a născut sufletul meu...

Mențiune I, la Concursul NAÞIONAL DE POEZIE ȘI PICTURÃ -"DOR DE DOR" CU TEMA "UNIVERSUL SATULUI ROMÂNESC" - CLUJ, 2006