îmi miroase a viață și zbucium
cu parfum de liliac alb printre crini...
când decembrie-mi zâmbește...
te aștept să-mi încălzești privirea
la gura sobei din casa țărănească...
te aștept să zburăm cu sania pe câmpii

îmi miroase a viața și zbucium
cu parfum de liliac alb printre crini
și o sticlă de vin alb sărutându-ne buzele
tandru și fin...
lumina lămpii din casa țărănească
este difuză și slabă ca un vis...
și dincolo de fereastră cad fulgii,
și dincolo de noi lumea fuge...

îmi miroase a viață și zbucium
cu parfum de liliac alb printre crini,
lângă un brad cu globuri albe,
lângă un viscol și datini...
apoi, ieși-vom să dansăm
haotic și liber pe melodia albă
de clinchete de zurgălăi,
scăpând printre degete secunde,
secunde...

îmi miroase a viață și zbucium
cu parfum de liliac alb printre crini
în somnul din brațele unui blond înger...
lângă noi, fulgii de nea căzând,
dansând și adormind...

și dincolo de noi plutește un vis...
și-o seara pitită-ntr-o carte
de povești...