Leii sângerează zâmbind,
au un zâmbet al lor
peste care curge coama udă,
roșie.
Un zâmbet trist,
neîmpăcat cu apropierea morții,
îmbibat cu disperarea neputinței
de a da încă o luptă.
Niciodată nu-și ling rănile,
niciodată nu le arată,
indiferent cât de adânci sunt acestea
și cât dor.
Leii mor în picioare.
Nu tremură înainte de ultima suflare
și nu închid pleoapa.
După moarte,
ochiul lucios pare încă mult timp în viață
înlocuind răgetul,
colțul
și gheara.

Pan
13.12.2002