Pe culmea colinei,
castelul
albastru, rosu,
verde, alb
si colina,
de la poale pana sus
stralucind investmantata
fasnet
in nenumarate faclii.
Pe mal,
parfumul castanelor coapte-n jaratec
ma-nvaluie ca un sal,
port coliere de martipan,
cercei din mere
imbracate in zahar…



Mi-ai asternut
marea la picioare,
i-asa tacuta,
ascultatoare,
nu ridica nici o spuma
de val,
nu increteste macar
o spranceana,
asteapta doar, cuminte,
sa-i poruncesc sa inghete,
ori sa se despice,
sau sa danseze…
Ai izgonit porumbeii
din Piazza dell'Unione
numai fiindca ti-am zis
c-au inceput sa devina
un simbol obosit…



Canalele s-au desertat
de culori,
nu le mai strabate
nici un cantec,
doar salupe gri si greoaie
ca vazduhul de ploaie,
ce se grabesc
cine stie unde.
Se pare c-au prins de veste
si hulubii de-aici
ce-am rostit in cealalta zi
si au plecat necajiti.
Numai vantul
se mai plimba prin San - Marco,
si noi…