Calc peste lanul de iubire cu sandale
De teamă să nu ating ce nu pot înțelege,
Iar tu goală te lași pradă stropilor de rouă
Și unsă cu mirodenia generic denumită viață.
Este o diferență între noi: tu suferi
Iar eu îs boală,
Cancer în sistemul ideilor,
Parazit în palatul sentimentelor frumos definite,
O ghirlandă de eufemisme
Pentru un gând ostenit.
Oricum, gustul buzelor tale definește
De ce Dumnezeu a creat Lumea,
De ce mai întâi Întunericul
Și apoi Lumina...
De ce mai întâi universul, vietățile, florile,
Și abia apoi oamenii.
Pentru toate există o ordine,
Pentru toate există un sens.
Urăsc să dau cu presupusul
Dar ordinea mea și sensul
Sunt respirațiile calde ce le presari peste chipul meu
Atunci când ucis de un vis
Te strâng în brațe...

(4-nov-2002)