Foametea s-a sfârșit!
În noaptea asta m-am hrănit doar cu mizerii
Ca un vultur dezbrăcat de pene
Am mirosit, am lins, chiar am gustat
Tot ce-are mai bun Moartea
În marea oală sub presiune
Ce superb este orașul cu noaptea lui portocalie!
Cu trotuare moi, fluide, și cu cadavre
Înecate în bălți, cu fețe agonizate, zâmbărețe.
Și ce frumoasă e bezna roșie din ceruri
Sub care s-a șoptit acel strigăt
Mai melodios ca orice marÈ™ funebru:
- Săriți, mă omoară! Și cum am mai sărit!
În sus și-n jos și iar în sus
Căci foamea ne chinuise de mult
Dar ce bine e acum cu burta plină de teama
Că s-ar putea să nu fiu mort deja.