Eram doar noi doi, tu mã È›ineai de mânã
Și lumea-ntreagã se-ntindea sub noi,
Amurgul era cald È™i lunã plinã,
O dulce vrajã se È›esea-ntre noi.

Eram doar noi pe plaja cu rubine,
Nisipul în clepsidrã se oprise,
Iar mințile ne-alunecau senine
Într-un amestec de real și vise.


Era frumos ca într-o poezie,
Pe marea întunecatã È™i albastrã
Pluteau corãbii, cu melancolie,
Purtând cãtre etern iubirea noastrã.

În sufletele noastre și în aer
Pãrea aceeasi brizã sã adie;
De aur fire torcea luna dintr-un caier
Cu ele sã ne lege pe vecie.

Pluteam alene și cu fiecare pas
Ne-apropiam treptat, treptat de stele
Și, fermecați de-al îngerilor glas,
Speram pãcatele din noi sã ni se spele.

O dulce vrajã tese-va din nou,
Amurgul va fi cald È™i lunã plinã.
O lume-ntreagã se va intinde sub noi,
Vom fi doar noi È™i-mprãstia-vom luminã!