In fata vietii sunt pierdut in valuri de speranta,
Vise de ceara ma-ncearca spre-a lor implinire,
Ma chinui sa plutesc pe o scandra uda
Sa ma agat cu gandul de un capat de ata.
Nebunia pleoapelor mele imi duce cugetul in intuneric,
Ma fac sa zbor in adncuri unde nimicul imi e frate,
Sufletul meu arde intre doua tample
Intr-un gol pierdut undeva departe...

Astept sa arunci dupa mine cu o raza de lumina,
sa-mi iei sufletul in palme,
Sa te simt in camara eu-lui meu,
Sa-mi umpli viata cu rasete de copil!
Oare cand iubirea imi va spune dorurile tale?
Esti atat de aproape si imi lipsesti atat de mult,
Vorbesti atat de clar si nu pot sa te-ascult...
Vreau sa vad...

Poate ca nu-nteleg nimic
Si inteleg totul,
Poate ca inteleg totul
Si nu-nteleg nimic...