Dragul meu,intre noi stau anotimpurile toate,
si lumina,si Calea Lactee,
si mugurii cu narcise albastre,
si tacerile dintre tample,
si miile de kilometri de linii ferate
dintre visele mele si visele tale,
si balansoarul meu de copilarii,
si vocea ta ascutita la telefon,
tot.
Tot universul nostru de iubire inchipuita...
Uneori as vrea sa am aripile tale
sa ma inalt deasupra celui mai inalt turn din oras
si sa-ti strig de acolo:
"stai mi-e dor,sa nu pleci inainte
sa se faca dimineata langa inima mea",
dar n-am curaj,
asa cum n-am avut niciodata curaj sa fiu eu
cand era vorba de fericire...
Nu stiu de ce azi urasc aburul bucatii de rai
care ma invaluie pictandu-mi peretii
cu iluzii in fond albastru
de inceput de iubire cu fragile sperante...
Azi vreau sa te tin in palme dand la o parte
anotimpurile toate,si lumina,si Calea Lactee
si toate miile de kilometri de cai ferate
care stau intre noi...