condamnata sa ard pe rugul iubirii
ma mistui intr-un foc de intrebari,
iar orele grele ale indiferentei
cad peste lacrimile tacutei chemari.

condamnata privesc lumina ochilor tai
sperand ca intr-un tarziu vei indeparta din ei
mandria; privesc indiferenta lor
si ma mistui pe un rug cuprins de dor.

condamnata imi ridic mainile spre cer
si rog sa ploua cu iertare;
si-n toate astea inca mai pot sa sper
deci...ramai si priveste-ma cum pier!

condamnata sa ard pe rugul iubirii
ma vei uita in zorii tristi ai zilei
cand vantul departarilor va imprastia
ceea ce va mai ramane din dragostea mea...