Am un văr șmecher- șofer pe autobuz
Tocmai trecea cu îngerul pe zebră... integru, mofluz
Ce faci, bă, îl întreb pe golan, ce mai faci
Vreau să îmbrac viața într-o haină de vraci.

Ascultă, vere, îi zic - hai să cădem într-un semn
Să-nvățăm pe de rost un cântec de lemn
Să ne luăm de femei și o vadră de vin
Pantaloni de velur și cămașă de in.

Să ne dăm, importanți, să tragem o dușcă
Să-mblânzim leoaica de viață din cușcă
Să iubim mai apoi femei arătoase
Să se scurgă lumina din cer peste oase.

Hai să tipărim amândoi un ziar
Și să punem să tragă în ham un birjar
Să facem târziu pariuri cu Domnul din suflet
Ca de vreme să suspine refrenul în cântec.

Am un văr șmecher, șofer pe autobuz
Nițel cam urât și nițel cam confuz
Am un înger pe umărul stâng
De mă-nvață cîteodată să plîng.

I-am spus și lui că de ieri mă-nșală iubita și ninge
Că îngerul de pe umărul stâng nu mai plînge
Haide, vere, haide, îți zic, să mergem acasă
Să tăiem în felii lumina și s-o punem pe masă.

Să bem vin din cel roșu, sfințit, vin roșu de sînge
Să-ngropăm cucuveaua, de moarte ce plânge
S-o chemăm și s-o batem în cuie pe lemn
Să cădem mai apoi amândoi în alt semn.

Haide, vere, cu mine în cuvinte nescrise
Să iubim mirese furate prin cârciumi, neprinse
Să le facem copii, să scăpăm de războaie
Și din scânduri de lemn să le facem odaie.

Să-ngropăm moartea ce vine și pleacă
Pe măiastrul de timp în ceas să-l petreacă
Să dăm ora înapoi pe la birt în loc de parale
Și să scriem poeme îmbrăcate în zale.

Haide, dracu, vere să mergem acasă
Iată lumina împărțită pe masă
Strigă cît poate îngerul pe umărul stâng
Dezlegați-mă oameni...
Învățați-mă și pe mine să plâng.