Nu suntem decât cazuri particulare
Ale substanței ce se mișcă-n univers,
Un univers atât de mare
Că am ajuns să ne iubim din mers.
Nu suntem decât sclipiri de un moment
Ale unei idei ce nu-și încetinește ritmul,
Pe rana spațiului eternul pansament
Care reține-n fibre Timpul.
Nu suntem decât stele căzătoare
Care ne consolăm mereu cu gândul
Că fiecare-ar fi putut să fie soare,
Dar că încă nu i-a sosit rândul.
Indiferent ce-am face, e-n zadar
Și nu contează niciodată ce-am fi vrut,
Rămânem doar un caz particular,
Un pansament și-un soare nenăscut.