Printre foi albe
și tăceri pământii
mi-am amintit
de-un gest,
de-o vreme-n care
mă iubeai....
Roșul intens și negrul și incolorul
mi-au poruncit
să nu-ndrăznesc
să plâng.

Mi-am amintit....
Și-apoi,
printre frunze carbonizate
și vise liniare....
am uitat.

Tac,
deși urlă în mine
răni în cinci colțuri
și lacrimi în spirale
și foi albe....