Sunt singur în câmpul de oglinzi fluide
Deasupra un cer dușmănos, și plouă cu mâini
Te văd în oglinzi și tot singur sunt
În ochii tăi înghețați îmi ninge mintea
Moartea-mi trează și frigul vor vorbi
Merg încet înspre sunetul orb al zăpezii
Zbor târșâit, dar nu știu spre ce sau de ce
Reflexii frumoase, mincinoase mă înconjoară
Le sparg cu naivitate, în spatele lor sunt eu
Zâmbesc superior sau sunt mirat? Nu-mi dau seama
Sânge electric pe jos, pe podeaua minții mele
Tunelele săpate se întorc mereu aici, în mine
Spre tine nu-s decât oglinzi schimbătoare
Și vântul negru ce-aduce luminile crunte
Asasin silențios, te-am citit prea târziu
Pe-o creangă infinită stau priviri flămânde.