Iubito,
mi-e dor de tine,
mi-e dor de trupul tau
de iarba tânara înca neatinsa
de mâna vreunui barbat,
numai vântul gândului meu
îti mângâie umerii albi,
dâltuiti în fildes
si-ti saruta cu nesat spatele
cu pielea alba si moale
ca o azima calda,
îmi place sa-ti strâng
talia subtire
între palmele mele
facute inel
lasându-ma vrajit
de voluptatea soldurilor;
portalul coapselor tale
ma ademeneste,
ma simt ca în fata
portii unui castel
închisa cu o mie de lacate
pe care dintii mei ascutiti
le deschide unul câte unul.
Ma vei ierta pentru coltii mei
înfipti în zapada sânului tau,
dar fraga sfârcurilor mi-a trezit
pofta de sange
si-apoi sânge neprihanit
se cere adus ofranda zeilor
pentru victorii.
Doream sa-ti simt trupul
razvratindu-se
caci ce farmec are
o victorie fara lupta?
Cum am putea trai
fara orgoliul victoriei?
Pentru o clipa,
ne-am intalnit
demon si înger
si recunosc ,ma încita
gustul dulce al iubirii
ce-mi cade în picur
pe buze.
12.12.2oo2