eu am iubit intotdeauna
adevarul si ciuma,
bolile care nu m-au ucis
cat mi a fost promis...
sunt eu insumi arma a adevarului
si pare ca minciuna mi-e orgasmica,
si pare ca eu nu traiesc
cat sa iubesc un ochi ranit
de neadevar, de neneminciuna...

am stat in spate
caci va iubesc
adevaruri curate
cu zambet de inger,
de moarte!
m-au cunoscut nevecinii
cum la fereastra il am sculptat
cu furculita mea de plumb,
cu ochiul meu natang -
si cercuri, drepte, strambe
ma subnutreau cu adevaruri false
caci cautam un absolut al meu
din care sufletul ateu
sa nu se zboare cat nemurit...

eu va iubesc, adevaruri de plus,
dar voi cautati voua jucarii ieftine
copiilor ganditi in minus....
ajuta-ma, mana a mea
caci plin iti este pumnul cu truisme
si cesti, cescute de adevar
ne ai tu pus in colt, la fereastra
sa ma traiasca...

omul negru imi paseaza marfa -
e drogul meu de zi cu zi,
e cer cat caut sa-l nealbastresc
caci fals imi pare adevarul
ca cerul e albastru
si nu putred cat l-am pictat
cu nearipa inimii mele frigide@@@