Mi se pare uneori
Că bunul simț mă-nșeală
Și mă trec fiori
Și mă cuprinde-un fel de îndoială.
Și mi se pare alteori
Că pot fi sigur
De toate cîte mi se par, de-atîtea ori
Cît cred în asta singur:

Mi se pare că sînt mort
Ori deloc nu mai sînt,
De altfel cum de nu mai pot
Naște vreun gînd?
Mi se pare, totuși, că sînt
încă viu,
Căci pot să rîd și să cînt,
Și, din cînd în cînd, sa și scriu.

Mi se pare că puțin
Sînt nebun.
Pentru că, otrăvit fiind cu venin,
Încă mai pot rămîne om bun.
Mi se pare, cîteodată,
Că sînt geniu
Cînd pe neașteptate ideile mă-asaltă
După repaosuri de peste un deceniu.

Mi se pare-ades
Că am trădat
Sentimentele mele, dar mai ales
Demnitatea mea de bărbat.
Mi se pare și că-s îndrăgostit
De altfel cum aș putea
Să răspund explicit
Pe unde zboară acum inima mea?

Mi se pare că am să mor
Curînd,
Pentru că mi-e tare dor
De rudele mele din pământ.
Mi se mai pare că nu voi muri
Niciodată,
Pentru că „a fi"
Nu are vreo durată...

Mi se pare uneori
Că bunul simț mă-nșeală
Și mă trec fiori
Și mă cuprinde-un fel de îndoială.
Și mi se pare alteori
Că pot fi sigur
De toate cîte mi se par, de-atîtea ori
Cît cred în asta singur.