Mă simt înger şi demon
Şi simt agonie şi-extaz
Te alung şi te chem lângă mine
Te vreau, mereu, fără răgaz.

Te iubesc şi urăsc tot ce simt
Mi-e teamă să te iubesc şi te mint.

Te mint şi-ți spun
să pleci de lângă mine:
„Eu sunt al inimi-mi stăpân
Şi nu te mai vreau aproape de mine.”
Iar tu... mă crezi, şi pleci
Căci nu ştii să citeşti în ochii mei pustii
Nu ştii să-nțelegi ce e-n inima mea
Nu ştii să asculți glasul meu ce te cheamă.
Te –ndepărtezi încet-încet, fără să ştii
Iar eu te pierd, fără să bag de seamă..........