Mi-as lasa o mana
Ca un os scrijelit in alb
Printre firele ierbii tale
Cand limbile pamantului se intorc
Infasurandu-mi carotidele.

Osul genunchiului meu
Ti l-as resemna cadou
Sa scrii in el
Beresit, Beresit, Beresit,
Undeva definitiv.

Ca si copita unui cal alb
Sprijinit intre coastele mele
M-as da palele morilor de vant
Negre-n orizonturile noptii
Precum varful unei suliti
Deja imbatranite
Inspre Dulcineea...

Don Quijote ma strig!
_________________________________________________________________

Astrala: Dinspre tavalugul de ingeri ma respira Calea Lactee ca pe o gaura neagra nestiuta

Valdemare: Cu aripile lor de sare imi infig circumvolutiunile intr-o binara remaniere de sentimente

Cataleptica: Si era un orizont plin de penele aripilor lor
------------------------------------------------------------------
Adaggio: Dac-as putea dormi cu capul pe pieptul tau, de-atatea lacrimi albe ti s-ar narcisa sfarcurile.