Din punctul meu de vedere
nimic nu s-a schimbat,
coaja din care muști prezentul
este o carapace
de broască țestoasă

ai ales să fii singur acolo

dusă în spinare
de doisprezece elefanți,
această arhaică lume a ta
își schimbă nebotezată cu iubire
doar longitudinea

întinsă pe patruzeci și opt
de picioare pătrate,
migrează din cetate în cetate
la aceeași latitudine
- a ta

trei elefanți plouă prin tine
și trei îți ning tâmpla
trei suflă furtună peste ceilalți,
ultimii trei dorm și acum
zborul licuricilor

nu știe nimeni
care le este menirea de grație

dar să nu-ți pese ce simt eu
socoteala se face, oricum,
între tine și Dumnezeul meu


nu e nevoie de semne că pleci
în urma ta nu vor rămâne
amprente incriminatorii
nici circumstanțe atenuante
pentru indiferență

nimic

doar un tropot pantagruelic
de elefant
în curs de dispariție

și miros de omletă
la umbră postumă de copac
retezat din prăselele pământului

tăcerea premeditată
este acea crimă singulară
ce nu se va prescrie
niciodată
în marea mea cetate de șoapte.



Din volumul "Geometrii singulare",
editura Pro Transilvania,
București, sept. 2003