inima-ți este
cu fiecare zi
tot mai tacută
pesemne
contemplând
pe chipu-mi
fiecare cută
inaugurată
la sfârșit
de stagiune
când
nu mai sunt
pe lume
măști ce pot
mima convingător
seninătatea
ci doar
postfețe
gata pregătite
cu care
ne-am putea
închide cartea