Ziua cea mai lunga

hai, i-am spus vino cu mine!
lasa pentru o zi albastrul inalt
vom atarna de cer o uriasa oglinda
in care chipul sagalnic sa-ti scalzi.

o tigara?
o cafea?
am sa ti-o prepar pe-o raza
cu mana mea.


sau vrei ca impreuna, numai noi doi
sa urmarim zbor de fluturi
din verde trifoi?
ori poate fiind printre muritori
in bataia vantului
sa privim cum se joaca fetele
aceste minunate flori vii ale pamantului ?


albastrul de cer
verde de ierburi
negri ca smoala
ori bob de cafea
zambitori cand se sub gene se-arata
ai cerul plin de stele
razand in fata ta.


hai sa privim cu un ochi necuminte
miscarile trupului sub vesminte.
imi place surasul tau de-ncantare,racoros, ireal .
de mare ce-si sparge de tarmuri, val dupa val.


stiu.ai prefera sa ma prefaci in raza.
dar atunci orbit de-a mea sclipire
unde ti-ai mai odihni buzele
insetate de iubire.Si cum ar mai putea mainile tale
sa alunece pe toboganul trupului meu
alb, ca o zapada ce-a refuzat sa se topeasca,
pe vreme de iasca?

hai vino, am sa te invatat sa te risipesti
printre firele de iarba
sa le mangai talpile cu un sarut
sa le adulmeci trupul de matase
si razand in barba
ca un cal tanar sa le pasti verdele crud.

dar tu ma vrei pe mine
si obosit adormi in trupul meu
nu-ti pasa ca focul tau odata aprins in mine
va arde acolo mereu
si ca buzele-mi arse de dorul de tine
imi vor fi mereu de rani pline.

iubitule e seara. e seara . e seara.
jocul se apropie de sfarsit.
chiar daca iubirile zboara
amintirile lor le pastram la nesfarsit.

ma mai privesti odata,
invaluindu-ma intr-un sarut de lumina,
apoi cu pasi obositi de neuitare
imi lasi pe buze lacrimi, stropi de sare
si cu mine in suflet fericit
te duci la culcare.

multumesc de oglinda.
arde ca buzele tale.