Privește-mă,
Să-ți găsesc în ochii triști furtuna de vise
Să-ți sorb fulgerul din ei și să-ți aprind cu el
Lumânarea păgână a uitării de sine.

Asculta-mă,
Să-ți aud printre gemete de viață
Dorința de a muri în propria-mi carne
Obosita de trecut și scârbita de viitor.

Atinge-mă,
Să-ți simt prin venele înecate de ploaie
Zbuciumul unui sărut născut in roșu.
Din țepii lui sîngele-mi curgă prin nori.

Sărută-mă,
Să-ți hrănești prin buzele-mi înveninate
Dorința de tăcere, să-mi ascult în inima ta
Ecoul pașilor murdari in Palatul de Opal.

Rănește-mă,
Să-ți urăsc puterea cu care ai zvîrlit cerul
În care mă obișnuisei să mă pierd
Și să mă îndepărtez spre alți ochi de sticlă vie.