Reîntregindu-mă, tu!


Să ne iubim fanatic, printre stele,
Plutind prin Căi Lactee nesfârșite,
Fugari din universuri paralele
Pierduți voit de orișice orbite.

Să ne iubim pe strune de vioară
Arzând intens în ritmuri nepermise,
Un singur trup, și-un suflet să ne doară,
Să scriem simfonii ce n-au fost scrise.

Să ne iubim în prag de nebunie,
Mizând inconștient pe fericire,
Cămăși de forță porii să ne fie
Stârnind în noi dorințe în neștire.

Să ne iubim adânc, în pieptul mării,
Printre corali și alge fără nume,
Uimiți marin de taina întâmplării
Amfibii să ne fim, desprinși de lume.

Să ne iubim semantic, în cuvinte,
Citind în trupuri ca-ntr-un dicționar,
Silabe-ndrăgostite să ne-alinte
Cu sensurile întregite-n har!

Apoi, înstrăinați pe tâmpla vremii
Îmbătrânită trist în umbre reci,
Cu dorul tău și buzele durerii
Să mă săruți pe frunte și să pleci.




11 iulie 2003